Mirabela Neagu e – spuneam – prima care profita: l-a citit si l-a recitit pe prozator cu mare admiratie si cu ochi foarte atent, a examinat literatura perioadei si a facut contextualizari corecte, a parcurs si comentariile care i-au fost consacrate lui Bujor Nedelcovici, rezultatul fiind o solida monografie. Se remarca usor calitatile de acest tip ale cartii: mare seriozitate in abordare, documentare extinsa, lectura aprofundata, cunoastere in cele mai mici detalii a subiectului. As adauga deindata un alt merit, oarecum paradoxal, si anume atitudinea auctoriala modesta, foarte retinuta: fara sa scrie si sa publice curent, neavind condei eseistic ori recenzistic exersat, stiindu-si – adica – limitele, Mirabela Neagu nu si-a propus sa construiasca o interpretare asa-zicind „volutarist”-critica, orgolios-personala, alegind – in schimb – calea mai putin „glorioasa” a cartografierii constiincioase a materiei. Asa se face ca, in locul – sa zicem – al unui eseu riscant-subiectiv despre autorul investigat, Mirabela Neagu ne ofera o inventariere la pas, fara ambitii de „stralucire”, insa de mare incredere, suta la suta creditabila. Va avansa in descrierea operei urmarind citeva criterii: mai intii, cronologia, combinata cu structura narativa, respectiv formula romanesca a fiecarei etape; apoi tematica si stilistica; in sfirsit, nivelul simbolic si mitologic al cartilor lui Bujor Nedelcovici; pentru ca sectiunea ultima sa fie consacrata scrierilor „nonfictive”, jurnalului, eseurilor, polemicilor etice si politice, cu secvente speciale despre albumul fotografic si despre volumul-interviu.
Asa si trebuie sa se-ntimple – vezi bine! – intr-o misiune de explorare inaugurala: teritoriul e batut la pas, pina-n cotloanele cele mai indepartate, si e cartografiat (reiau termenul) cu minutie. Mission accomplished! Urmatorii interpreti ai operei lui Bujor Nedelcovici o vor citi si cita pe Mirabela Neagu ca pe o sursa de deplina incredere.